If I were a month, I would be October.
If I were a day of the week, I would be Friday.
If I were a time of day, I would be 4:00.
If I were a sea animal, I would be a seashell.
If I were a direction, I would be right.
If I were a virtue, I would be generosity.
If I were a historical figure I would be Joan of Arc.
If I were a planet, I would be Mercury.
If I were a liquid, I would be grapefruit juice.
If I were a stone, I would be an aquamarine.
If I were a tree, I would be a walnut tree.

If I were a flower/plant, I would be iris.
If I were a kind of weather, I would be breeze.
If I were a mythical creature, I would be an Unicorn.
If I were a musical instrument, I would be the  Pan’s pipe.
If I were an animal, I would be a penguin.
If I were an emotion, I would be timidity.
If I were a sound, I would be the sound of the waves.
If I were an element, I would be water.

If I were a song, I would be “Teach me how to love” (Învată-mă să iubesc)
If I were a movie, I would be If only.
If I were a tv-series, I would be Criminal Minds.

If I were a writer, I would be Lucian Blaga.
If I were a book, I would be Professions of Love (by George Şovu)
If I were a fictional character, I would be Ioana from Professions of Love.

If I were a food, I would be baked potatoes.
If I were a place, I would be Neverland.
If I were a city, I would be Moscow.
If I were a taste, I would be sourish.
If I were a scent, I would be a scent of sea.
If I were a color, I would be blue.
If I were a fabric, I would be a medicine fabric.

If I were a word, I would be ‘maybe‘.
If I were a body part, I would be the eyes.
If I were a facial expression, I would be happiness.
If I were a subject in school, I would be Literature.
If I were a cartoon character, I would be Jerry.
If I were a number, I would be 8.
If I were a car, I would be a Smart.
If I were an item of clothing, I would be a chemise.

Şi o melodie drăguţă:

…modestia şi narcisismul încep să se bată cap în cap…

watch out!

*sunt sociabilă

*îi ascult pe ceilalţi şi încerc să le dau sfaturi (nu ştiu cât de folositoare sunt)

*sunt calmă de cele mai multe ori

*sunt veselă (ce pot să spun, râd intruna)

*îmi place să îi fac pe ceilalti să râdă

*în final, cea mai mare calitate a mea, ca să o citez pe Andreea, e că l-am văzut live pe Gilles Simon

Leapşa goes to Crina annndd Tibi.

Luni mă pierd în abisul ochilor tăi negri.

Marţi mă cufund în privirea ta pierdută.

Miercuri mă joc în părul tău moale.

Joi îţi simt mâna caldă pe umărul meu şi zâmbesc.

Vineri îţi ţin inima în palmă.

Sâmbătă ascult cum îmi şopteşti lin la ureche.

Duminică stăm întinşi pe iarba verde şi te tin de mână.

Tu eşti soarele care îmi mângâie obrazul în dimineaţa de vară  !

Tu eşti marea care mă înfioară cu atingerea ei rece !

Tu eşti nisipul în care ma cufund atunci când mă simt pierdută !

Tu eşti aripa albă a pescăruşului care mă ajută să zbor !

Tu eşti floarea de gheaţă de la geamul meu, iarna !

Tu eşti…tu !

Şi o melodie care mi se pare genială de la Taxi.

*Învaţă-mă să iubesc*

Nici nu ştiu ce-aş vrea să faci
Să mă iubeşti sau să te prefaci
S-ar putea să regreţi că m-ai întâlnit
E-atât de greu să fiu iubit
Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic
Nu mai ştiu să mângâi nici măcar un plic
Nu, nu sunt aşa
Pur şi simplu aşa e viaţa mea
Văd că încă n-ai plecat, văd că încă mai eşti
Aşa că dacă te-ai hotărât să stai şi să mă iubeşti

Refren:

Învaţă-mă să iubesc
Ajută-mă să trăiesc
Învaţă-mă, ştiu că-i greu
Dar ajută-mă să fiu eu
Învaţă-mă să nu plâng
Ajută-mă să pot în braţe să te strâng
Învaţă-mă să râd, dar înainte învaţă-mă să plâng

N-am mai zburat de atâta timp în vise
N-am mai umblat printre nori
N-am cântat de-atâta timp în vise
N-am mai visat în culori
Nu, visele mele nu mai au chip, nu mai au glas
Şi sunt singurul lucru care mi-a rămas

Refren:

Învaţă-mă să iubesc
Ajută-mă să trăiesc
Învaţă-mă, ştiu că-i greu
Dar ajută-mă să fiu eu
Învaţă-mă să nu plâng
Ajută-mă să pot în braţe să te strâng
Învaţă-mă să râd, dar înainte învaţă-mă să plâng.

Văd că încă n-ai plecat, văd că încă mai eşti
Aşa că dacă te-ai hotărât să stai şi să mă iubeşti

Refren:

Învaţă-mă să iubesc
Ajută-mă să trăiesc
Învaţă-mă, ştiu că-i greu
Dar ajută-mă să fiu eu
Învaţă-mă să nu plâng
Ajută-mă să pot în braţe să te strâng
Învaţă-mă să râd, dar înainte învaţă-mă..

..să iubesc.

Învaţă-mă să iubesc
Ajută-mă să trăiesc
Învaţă-mă, ştiu că-i greu
Dar ajută-mă să fiu eu
Învaţă-mă să nu plâng
Ajută-mă să pot în braţe să te strâng
Învaţă-mă să râd, dar înainte învaţă-mă să plâng.

Şi-aş mai vrea să te rog să nu uităm
Dragostea e simplă, dar noi când ne iubim o complïcăm.

În dimineaţa zilei mai sus menţiontă m-am trezit atât de aeriană şi atât de ‘cu capul în nori’, chiar mai rău decât în celelalte zile, încât nici nu ştiam dacă dorm sau dacă ma uit la televizor. În final am realizat că m-am trezit şi că ar trebui, totuşi, să ma ridic din pat, mai ales că în jurul orei două ar fi trebuit să vină la mine populaţia de ‘buddieeeeeeeees’.  M-am gândit când o să se facă tortul ală, dar cu câteva zile în urmă când am întrebat de respectivul mi s-a spus că e surpriză aşa că am presupus că n-ar trebui să fiu aşa de curioasă.

Pe la două fără ceva, am auzit pe cineva strigându-mi numele dar m-am gândit că mi se pare şi am continuat să fac ce îmi propusesem, până când am fost sunată ca să mi se spună să ies pe geam…

SURPRIZĂĂĂĂĂĂĂ!

Populaţia de ‘buddies’ era în faţa blocului, cu chitara, pregătită să îmi cânte ‘Sunt fericit’ şi ‘La mulţi ani’. Eu…stăteam cocoţată pe (,) pervazul de la geam (am reuşit minunata performanţă de a mă menţine pe genunchi fără să cad) şi ascultam cum cântă minunatele serenade :”>.

După ce au terminat de cântat, am avut o sclipire şi mi-am dat seama că eu ar trebui să ma schimb (eram în pijama) ca să pot să cobor să îi iau din faţa blocului pentru că inegalabilul, unicul, mult-iubitul nostru interfon nu mergea. Am grăbit pasul şi am ajuns la parter unde erau toţi împreună cu TORTUL meu în formă de BROSCUŢĂ (mulţumiri mamei Alinei pentru chin) şi cu punga cu BROAŞTE în care erau: albumul foto cu broaşte, calendarul cu broaşte, creionul cu gumă de şters în formă de broască şi mai ales MOUSE-UL în formă de BROSCUŢĂ (pe care mi-l doream de ceva timp), iar pe spatele cutiei era scris:

“De ziua ta îţi dorim să râzi, să râzi pe înfundate, să râzi în hohote, să râdem împreună râsul împărtăşit în întunericul unei săli, râsul care încununează succese, râsul care vine din bucurie, râsul plin de bunătate, râsul care îi înviorează pe cei din jur şi îi face să guste viaţa alături de tine”.

Ce aş putea să scriu eu despre ceea ce am simţit atunci? Cuvintele sunt imposibil de legat, de ascultat, de inventat, sunt clar de prisos pentru că aşa ceva nu se exprimă !

Mulţumesc tuturor pentru ceea ce aţi făcut ! >:D< (ştiu că un hug nu e de ajuns, dar mai compensează)

Şi acuuuuuuum, iată câteva dintre cadouri:

Filmuleţul (cu încă două nume adăugate: Alexandra şi Diana)

Mouse-ul broscuţă:

Calendarul cu broscuţe:

Tortul:

Broscuţa mea care face ca un pui:

Punga cu broscuţe:

Şi…

]]> http://watervoices.wordpress.com/2008/11/03/ziua-mea-cu-broscute/feed/ 4 Mitzu mouse broscuta dsc027821 dsc027031 dsc027863 dsc027831 dsc027111 http://watervoices.wordpress.com/2008/10/29/prietenii/ http://watervoices.wordpress.com/2008/10/29/prietenii/#comments Tue, 28 Oct 2008 22:04:50 +0000 Miruna http://watervoices.wordpress.com/?p=57 ]]>

…cheamă-i lângă tine şi la bine şi la rău, doar când ai prieteni nu-i nimic să-ţi pară prea greu…

Toată lumea vorbeşte prieteni, prietenie, best friends (mai nou ne-am englezit), dar mă întreb dacă toţi ştiu şi ce înseamnă a fi alături de o persoană până în pânzele albe, dacă toţi reuşesc sa treacă peste greşeli şi suspiciuni, peste intrigi şi vorbe negândite, aruncate la nimereală în timpul unei cerţi superficiale.

Nu cred că, pentru a măsura importanţa unei prietenii ar trebui să folosim ca unitate de măsură timpul. Bineînţeles că nici el nu trebuie ignorat, ce să zic, nu poţi să cunoşti o persoană în două zile, dar poţi să o cunoşti într-un an mai mult decât ai cunoscut altele în cinci. În fine.

Înclin să cred că din an în an, poţi să ai încredere tot mai puţină în oameni. Dacă acum ceva timp erai indignat că ai doar cinci prieteni adevăraţi, astăzi ar trebui să fii mulţumit că ai cel mult trei. Tot mai multe influenţe negative se “năpustesc” asupra tovarăşului tău de discuţii serioase şi iată-l un om nou, complet schimbat, cunoscut de mulţi, dar nu şi de tine.

Cred că am cam deviat subiectul. Revenind…

Prietenia adevărată este aceea care se menţine peste ani, care demonstrează că încă mai sunt oameni demni de încredere, care face timpul să zboare atunci când eşti cu prietenii, care te face să dai frâu liber gândurilor şi cuvintelor şi care poate să ierte şi să susţină chiar şi în momente de păşire în abis.

Nu ştiu ce reprezintă ceea ce am scris mai sus, dar prin intermediul ei vreau să subliniez: “Tuturor prietenilor mei vă mulţumesc că existaţi”.

Şi vreau să vă cer scuze dacă uneori sunt infantilă, posesivă, încăpăţânată, neatentă, aiurită, uitucă, recalcitrantă, orgolioasă şi ce mai ziceţi voi.

Mulţumesc !

P.S. Post-ul ăsta nu e ca să va linguşesc, să va ridic în slăvi şi alte sinonime. Post-ul e pentru cei care ştiu ce ştiu şi care înţeleg la ce mă refer, pentru cei care p.s-ul curent e de prisos.

…prima zi…

Luni, 22 septembrie 2008, a venit în clasă un profesor ca să ne dea orarul pentru toată săptamâna. Ne-a citit orarul din ziua respectivă şi, constatând că e la fel (nu avea cum să fie altfel pentru că s-au păstrat orele de săptămâna trecută, dat fiind că nu le-am făcut în prima zi de şcoală), a plecat fără să ne mai dicteze şi orele din zilele următoare. Cum era de aşteptat, noi am înţeles că nu ni s-a schimbat orarul, deşi era oarecum dubios că noi aveam aceleasi ore, când tuturor li se schimbaseră.

…a doua zi…

Marţi, 23 septembrie 2008, clasa a Xa A se prezintă la prima oră, care trebuia să fie de sport, dar am decis să rămânem în clasă şi să jucăm şeptică. (ocupaţia de bază).  În pauză, vine acelaşi profesor, să ne dea acelaşi orar pe care trebuia să ni-l dea cu o zi înainte. Ni-l dictează şi constatăm că în loc să îl schimbe în mai bine, au făcut exact invers.

Aşa că, elevii clasei a Xa A, după ora de matematică, adică la 10. 00, au plecat acasă, motivând că nu le convine orarul.

Dar plecarea noastră i-a îndemnat şi pe alţii să plece, reuşind astfel să generăm o mică, o foarte mică răscoală [haha].

Dacă vă întrebaţi cum arată mirobolantul orar, puteţi să îl admiraţi mai jos:

Luni: Română, Biologie, Sport, Desen, Matematică, Chimie, Engleză

Marţi: Franceză, Matematică, Română, Informatică, Fizică, Psihologie, Engleză

Miercuri: Dirigenţie, Chimie, Matematică, Fizică, Engleză, Română, Religie

Joi: Matematică, Engleză, Geografie, Română, Informatică, Psihologie, Engleză

Vineri: Matematică, Engleză, Biologie, Fizică, Sport, Istorie, Muzică, Franceză.

să mă trezesc dimineaţa şi să îmi deschid ochii mari, spre o nouă zi. “poţi să tragi cu arcul în soare…”

să păşesc spre începuturi. “uită timpul ce-a trecut, un sfarsit e un inceput…“

să trag cortina peste trecut. “vara se duce lăsând amintiri, repezi ca nişte ploi…”

să mă întreb de ce oamenii pun accent pe lucrurile mărunte. ” Tot o să ajungi la zare dacă nu te-ntorci pe mare”

să observ punctul lui “i”. “Nicio clipă nu tăceau, la ureche îi strigau…”

să pierd vremea jucând şeptică – e captivant. “ei şi ce, şi ce dacă…”

să visez la cine ştie ce tenisman sau actor. “un actor grăbit…”

să trag plapuma pe mine şi să dorm. “E destul de mică…camera mea”

- dacă v-a plăcut discursul, mai poftiţi şi mâine seară-

P.S. poza nu e editată

Ideea generală a producţiei se concentrează pe acţiunile unei echipe de elită de la  F.B.I. . Din Unitatea de Analiză Comportamentală fac parte:

*Agentul Special David Rossi, un fost agent care renunţă la pensionare ca să ajute unitatea.

*Agentul Special Aaron “Hotch” Hotchner, liderul echipei, este totodată şi un familist convins care încearcă să echilibreze viaţa de familie cu cea de la serviciu.

*Agentul Special Derek Morgan, un personaj retras, dar expert în crime obsesive

*Agentul Special Dr. Spencer Reid este un geniu care a terminat liceul la vârsta de 12 ani. Cu o memorie extraordinară, reuşind să stocheze o mulţime de date, din cele mai amănunţite privinţe, tânărul doctor se descură excepţional în aproape orice domeniu.

*Agentul Special Jennifer “JJ” Jareau este legătura echipei cu presa si cu agenţiile locale de poliţie.

*Agentul Special Emily Prentiss este fiica unei ambasadoare. Ea o înlocuieşte pe Elle Greenaway

*Tehnicianul Audio-Vizual Penelope Garcia un adevărat as al calculatoarelor care poate sparge orice bază de date.

Distribuţie

Joe Mantegna…………………………………David Rossi
Thomas Gibson …………………………..Aaron Hotchner
Shemar Moore……………………………..Derek Morgan
Matthew Gray Gubler………………………….DR. Spencer Reid
Paget Brewster……………………………..Emily Prentiss
AJ Cook……………………………..Jennifer Jareau
Kirsten Vangsness……………………………Penelope Garcia

Nu o mai ascultasem de ceva vreme şi aseară mi-a adus Alina, nu cineva, [ca să fie mulţumită )] aminte de ea. Mie mi se pare o super melodie. Uitaţi şi versurile:

Te aşteptam, bine-ai venit!
Te cunoşteam chiar dacă noi nu ne-am mai întâlnit
Nu mai credeam în vorbe mari
Cum nu mai credeam că tu vreodată o sa apari
A fost de-ajuns o clipă să te ştiu
O viaţă şi ceva lângă tine vreau să fiu
Toată dragostea din lume
Geloasă pe noi doi mă-ntreabă de-al tău nume

Pe străzi fugim ca doi nebuni
Cele mai simple lucruri pentru noi sunt minuni
Şi îţi vorbesc şi îmi vorbeşti
Şi adormim frumos spunându-ne poveşti
Îţi mulţumesc că în sfârşit
Ziua de mâine e un loc mult mai fericit
Ce dor mi-era să te-ntâlnesc
Ce dor mi-era să-ţi spun pe bune “Te iubesc”.